Respirabilitatea
țesături țesute este o problemă complexă care ține cont de mulți factori. Selecția de fire este esențială pentru respirabilitatea țesăturii. În mod normal, fibrele naturale, cum ar fi bumbacul, lenjeria, etc. au o respirabilitate bună, deoarece pot absorbi și elibera umiditatea, permițând pielii să fie bine ventilată și confortabilă. În schimb, fibrele sintetice, cum ar fi poliester, nylon, etc. sunt mai puțin respirabile, deoarece sunt în general materiale non-igroscopice care nu permit cu ușurință să treacă umiditatea.
În al doilea rând, densitatea firelor și structura țesăturii au, de asemenea, un impact semnificativ asupra respirabilității țesăturii. Cu cât densitatea firelor este mai mare, cu atât golurile sunt mai mici dintre firele din țesătură și cu atât este mai puțin respirabil. În schimb, firele mai groase sau țesăturile libere înseamnă mai multe lacune și respirabilitate mai bună. De exemplu, țesăturile de țesătură simplă au, în general, o respirabilitate mai bună din cauza structurii lor relativ libere, în timp ce țesăturile Jacquard pot fi mai puțin respirabile din cauza structurii lor mai densă.
Pe lângă structura de fire și țesut, tratarea la suprafață a țesăturii poate afecta și respirabilitatea acesteia. Unele tratamente speciale de suprafață, cum ar fi acoperiri, laminări etc., pot bloca porii țesăturii și pot reduce respirabilitatea. Prin urmare, trebuie să aveți grijă atunci când alegeți un tratament de suprafață pentru a se asigura că nu are un impact negativ asupra respirabilității țesăturii.
În general, țesăturile mai subțiri tind să aibă o respirabilitate mai bună, deoarece sunt relativ subțiri și permit umiditatea să pătrundă mai ușor. Cu toate acestea, țesăturile prea subțiri pot sacrifica o anumită căldură și durabilitate, necesitând o compensare între respirabilitate și alți indicatori de performanță.